Noi..

Realize pe zi ce trece ca nu stim sa ne purtam unii cu altii. Nu stim sa fim oameni in adevaratul sens al cuvantului. Stim doar sa cerem, fara sa si oferim,sa judecam si sa condamnam fara sa ascultam si mereu plecam urechea la ce spun altii fara sa ne formam singuri o opine, vrem sa fim ascultati si intelesi fara a asculta si a intelege la randul nostru. Credem ca totul ni se cuvine, ca toata lumea trebuie sa fie langa noi cand ne e rau, cand suntem suparati, demoralizati, sau mai stiu eu ce. Dar uitam sa facem la fel la randul nostru. Mi se intampla si mie frecvent, din pacate. Uitam sa observam micile detalii, sa trimitem un mesaj unui prieten nu doar atunci cand ai nevoie de el ci pur si simplu sa-i urezi o zi minunata sau sa-i spui noapte buna fara un scop anume ci pur si simplu pentru ca omul ala e langa tine indiferent de ce ar fi. Nu stim sa ne cerem scuze, sa ne recunoastem greselile si sa le reparam, sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si sa constientizam impactul lor. Suntem ignoranti si egoisti, in loc sa vedem adevaratele dezastre din jurul nostru si sa incercam sa schimbam ceva, plecam capul si preferam sa ne prefacem ca nu se mai poate face nimic. Nu stim sa luptam, sa mergem pana in panzele albe pentru visele noasre, sa credem in ele si sa le realizam…Nu preferam sa ne complacem in faptul ca “asta este, mai mult de atat nu am putut face.” Ba da, intotdeauna se poate mai mult, mult mai mult, daca am renunta la mandria aia care consideram ca ne face superiori si demni. Si cel mai grav e ca nu stim sa zambi…sa radem pur si simplu, sa ne bucuram de lucrurile marunte pe care ni le ofera viata, de un cer senin, de soare, de luna. Nu, ne ascundem in masinile luxoase, in costumul negru si sa ne afundam in rutina zilnica, in lupta pentru bani, sperand ca asta o sa ne asigure fericirea viitoare. Si cel mai grav e ca nu stim sa iertam. Iar daca reusim sa iertam, o facem fara sa uitam. Deci e inutil.