Filmul bate cartea

Mi se intampla frecvent ca atunci cand am pauza intre doua cursuri, ori in drum spre casa sa intru la Diverta si sa ma prabusesc in fotoliile reci cu cate o carte in mana. Deja mi-au trecut prin mana trei carti. A patra e “Strania poveste a lui BB”. Dezamagitor as putea spune. Ma asteptam la mai mult, caci filmul a reusit sa ma impresioneze. Insa, povestea tine undeva la 50-55 de pagini si este foarte succinta. Daca in film se descrie foarte amanuntit dezvoltarea miraculoasa de la batranete la tinerete a lui Benjamin, cartea doar enumera cateva evenimente mai mult sau mai putin importante. De asemenea in film este foarte fain conturata povestea de dragoste dintre Benjamin si Daisy si evolutia ei pe masura ce el intinereste si ea imbatraneste in special cand cei doi sunt la aceeasi varsta. Spre deosebire de film, in carte povetea este prezentata intr-o postura de deteriorare, astfel incat pe masura ce intinereste, Benjamin isi pierde total interesul pentru sotia sa, ajungnd in final in criza unei doici, fiind respins de fiul sau (in film avand o fiica) cat si de sotie.

Intermitențele morții

“A doua zi nu a murit nimeni. Faptul, fiind absolut contrar regulilor vieţii, pricinuia o imensă tulburare în spiritele oamenilor, efect justificat sub toate aspectele, ajunge să ne amintim că, în cele patruzeci de volume ale istoriei universale, nu există o singură ştire sau măcar un caz care să indice că s-ar mai fi întâmplat vreodată un asemenea fenomen, să treacă o zi întreagă, cu toate ale sale generoase douăzeci şi patru de ore, socotindu-le pe cele diurne şi cele nocturne, pe cele matinale şi pe cele de seară, fără să se producă un deces din cauză de boală, o cădere mortală, o sinucidere dusă la bun sfârşit, nimic de nimic, absolut nimic. Nici măcar unul dintre acele accidente de maşină atât de frecvente în ocazii festive, când iresponsabilitatea veselă şi excesul de alcool se iau la întrecere pe şosele ca să fie clar, o dată pentru totdeauna, cine e în stare să ajungă primul la moarte. Noaptea de Anul Nou nu se lăsase în urma obişnuitul şi catastroficul şuvoi de decese, ca şi cum bătrâna atropos cu dinţii rânjiţi s-ar fi hotărât să-şi pună foarfeca în cui pentru o zi.”

” faptul de a trăi cu propriile mele greşeli deja îmi dă destulă bătaie de cap.”

“Niciodata e prea mult timp, chiar şi când e vorba de moarte.”

“Din nefericire, când înaintezi orbeşte pe tărâmurile mocirloase ale realpolitik-ului, când pragmatismul pune mâna pe baghetă şi dirijează concertul fără să ţină seama de ce scrie în partitură, mai mult ca sigur logica imperativă a degradării va demonstra că, în cele din urmă, mai erau câteva trepte de coborât.”

“Când e vorba de cuvinte, oricâtă grijă am avea, niciodată nu e suficientă, se răzgândesc şi ele, mai rău ca oamenii.”

“Te-ai întrebat dacă moartea o fi aceeaşi pentru toate fiinţele vii, fie ele animale, incluzând fiinţa umană, sau vegetale, incluzând iarba târâtoare pe care o călcăm şi sequoiadendrom giganteum cu cei o sută de metri înalţi ai săi, oare aceeaşi moarte ucide un om care ştie că va muri şi un cal care nu o va şti niciodată. Şi continuă să întrebe, În ce moment a murit viermele de mătase după ce s-a închis în cocon şi a încuiat uşa, cum a fost posibil să se nască viaţa unuia din moartea celuilalt, viaţa fluturelui din moartea omizii, şi să fie unul şi acelaşi în mod diferit, sau n-a murit viermele de mătase, pentru că trăieşte în fluture. “

“€œtot ceea ce se poate întâmpla, se va întâmpla, este o simplă chestiune de timp şi, dacă n-am ajuns s-o vedem în vreme ce umblam pe aici, trebuie să fi fost doar pentru că n-am trăit suficient.”

“de obicei se spune că nu există o prima oară fără o a doua, nici o a doua fără a treia, şi că a treia iese pentru că aşa a fost socoteala lui Dumnezeu. “

Lumini si umbre

Ai ochii negri, mincinosi si rai
Fîntînile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licarind în fund,
Ce ma atrag spre-adînc ca ochii tai.

Cînd vreau sa plec, ma tii în loc cu un cuvînt
Asa se zbat copacii în furtuna;
Ca pentru fuga crengile- si aduna,
Dar radacina- i leaga de pamînt.

De azi încolo n- am sa- l mai iubesc…
Dar cînd îi vad privirile pagîne
Si zîmbetul copilaresc,
Ma jur ca n- am sa-l mai iubesc- de mîine.

Pe zi ce trece- ti seman tot mai mult;
Asa izvorul ce se- arunca- n balta,
Se- nvaluie cu mîlul laolalta
Si- n loc sa- i spele apele verzui, îsi tulbura izvorul apa lui.

Ma iscodesti ca pasarea de prada,
Ma urmaresti cu ochii reci si rai,
Dar uiti ca daca- s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai.

Mi- e fata împietrita ca o masca
Si- n ochi lumina- i gata sa se stînga
Chiar diamantului ca sa sclipeasca
Îi trebuie o raza s- o rasfrînga.

Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna- i rece si egala
E ca o floare artificiala
Pe- o pajiste cu maci arzînd în soare.

Cînd voi pleca, ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat sa nu ma mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îti umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- as alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi si buni
Si nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorita pentru tine.

Te vad mereu ca- n clipa de pe urma;
Încremenit în capul scarii
Cu zîmbetul uitat în coltul gurii
Si- n ochi, taisul crud al nepasarii.

Esti rau. Dar cînd aud c- o spune altul
Ma uit în jos si strîng din pumni si tac.
Ca numai eu în toata lumea asta
Am dreptul sa te cert si sa te- mpac.

Eu am sa plec cu sufletu- mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire
Banuitor si trist si- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele- n apus
Si- astept raspunsuri care n- or sa vie
La întrebari pe care nu le- am pus.

Otilia Cazimir- Lumini si umbre

Lectura de weekend

• “Oricum, exista un lucru pe care-l fac de fiecare data cand vad epava unei masini sau epava unei relaii pe care am lasat-o in urma. Imi imaginez girofarurile unei ambulante si imediat ma gandesc cum fiecare secunda din viata acelei persoane a dus la acea clipa, cea de acum. Cum intraga ta viata a fost calculata in asa fel incat sa pasesti in fata unei masini exact acea secunda. Si persoana de la volanul masinii sa fie in acel loc exact in clipa aceea. Acum ma gandesc la viata mea si la faptul ca fiecare lucru pe care l-am facut m-a adus fix aici, la momentul in care ma indepartez de o relatie ratata si de un apartament cu chirie mica.
• Iata un exemplu de lucru care s-ar putea sa te innebuneasca, dar nu e firesc: esti in lift, urcand spre etajul dorit, cand se opreste si mai urca cineva. Si coboara la alt etaj. In timpul urcarii tale , tu urcand primul. Pe unii ii scoate din minti asa ceva. Ca si cum liftul lor personal a fost invadat de cineva care are tupeul sa ajunga undeva cu el. Bine, asta m-a enervat si pe mine uneori, dar eu stiu ca nu e cazul, iar asta e cel mai important.
• -Tu esti, nu? intreaba el. Tu esti pedeapsa mea karmica pentru vreun lucru rau pe care l-am facut.
• Iubirea e oricum o decizie. Ca fericirea. Poti decide sa iubesti pe cineva sau nu, sa fii fericit sau nu. Restul e doar “atasament” fata de o idee.
• Exista tot felul de chimicale bune, chimicale rele, chimicale prea multe, chimicale in unele cazuri, contaminanti, carcinogeni si…cafeaua cu cancer n-are gust prea bun.
• -Si, dintr-un motiv sau altul, nu pot. Oamenii fac schimbari in viata lor, se integreaza si se adapteaza. Gasesc un mod de a face lucrurile sa mearga. Aici am procedat eu mereu gresit. Neprocedand nicicum.
• Am un catel in casa si ascult melodii siropoase de Elvis Costello. Ea a plecat de trei ore si am un zambet urias pe fata. E numai vina ei.
• Asta nu e deloc cool. Tocmai am plecat de la Brady dupa ce am petrecut toata ziua cu el, iar acum totul pare altfel. Chiar a fost dragut cu mine, pentru prima oara, si acum nu stiu ce sa cred. Nu ca ar trebui sa ma gandesc la asta. Chiar nu e cazul. E stupid. E doar un vecin. Si poate un amic. Asta e tot.
• Unii oameni fac ce fac si spun mereu exact ce nu trebuie. Eu sunt unul din acei oameni. De asemenea, aleg barbatii care nu trebuie, slujbele care nu trebuie…tot ce vreti. N-o fac intentionat. Evident ca nu.
• Mi-amintesc un interviu cu Bruce Springsteen la “60 Minutes”, unde a spus ceva ce nu voi uita niciodata. A spus: ” Vine o vreme cand trebuie sa incetezi sa astepti sa fii omul care ai vrea sa devii si sa incepi sa fii omul care ai vrea sa fii” “

“Sunt ametita si se ia! “Caprice Grane