Miss me?

Se tot plange lumea ca nu mai scriu, sau ca scriu rar. Foarte rar. Mpai eu sunt la extreme, am nevoie ori de o stare super depresiva ori de o stare supra high (a se citi extremly happy, nu alte chestii :-j) pentru ca muza mea de inspiratie sa-si invarta aripile in jurul mintii mele (ce poetic )). Noh, in ultima vreme am fost intr-o stare de mijloc, cu variatii inspre high, datorate chestiilor cotidiene. Doar nu era sa scriu de fiecare data cand ma bucur ca-mi cumpara un kinder joy sau ca vine cu cate un trandafir alb/rosu sau ca ne certam ca nu ma lasa sa fac nimic prin bucatarie cand e el in actiune ). Si ca tot veni vorba, ca tot n-am un mesaj anume sa va transmit, ca viata mea e mai mult decat simpla si monotona, ia sa va povestesc despre viata in doi.

Da da, m-am mutat cu el ). (ma rog, pentru cei ce nu stiau deja..) Cred ca s-au scurs aproape doua luni deci am ceva notatii.

Bun.Deci, un exemplu mic. Eu in bucatarie am doua maini stangi. Mereu ma cearta ca tin cratitele pe dos, ca nu sunt indemanatica sau ca mai scap ceva pe jos :-”. Asa ca am facut o conventie. Eu responsabila cu curatenia, el cu bucatarie. Zis si facut. Eu mai mult decat multumita, el un robot de bucatarie ). Noh, daca e el la aragaz, n-ai nicio sansa sa te aproprii sau sa-i smulgi vreo informatie. Spala vase, invarte in cratiti, intoarce in farfurie. Ce mai ). DAR!! stiti cum e, uneori chiar daca nu-ti place parca-ti mai vine si tie sa faci macar un cartof prajit ceva. De unde ). In seara asta am prins bucataria libera. Pentru ca stiam ca o sa lipseasca vreo 2-3 ore si pentru ca aveam asa un chef de vreo 2 zile sa-mi mai verific talentele (aproape nule) in bucatarie, m-ama pucat de treaba. Si-am facut o ciorbita de carnita..si TADA!! am incercat si reteta pe care Corina o recomandase pe blogul ei. Bun! Ciorbita a iesit aspectuasa si zic eu delicioasa, iar tortilla putin cam neaspectuasa, pentru ca si eu am intampinat ceva probleme la intoarcerea ei in tigaie ) in schimb e delicioasa (din ce-am gustat..ca astept sa-ajunga bucatarul acasa )).

In rest toate bune si frumoase, pe 20 ma duc in Piatra (desi spusesem ferm si tare ca nu ma mai duc pana de Craciun), dar el si mama mi-au facut capul calendar ca “hai acasa” “vino acasa” de-am cedat nervos ).

PamPam.

Relax

Ne-am adunat azi, in mini trio, eu cu Dana si Enjoy. Convins cu greu, dupa ce facea de mancare si spala vasele, domnul VIP, aka Enjoy (care app, cica o sa scoata un album acusi) a binevoit sa ne onoreze cu prezenta. Asa ca ne-am dat intalnire, am cumparat chestii canceroase ( tot de la el am aflat ca oricum vom muri curand, Dana de cancer iar eu de plictiseala), ne-a transportat mama danei, ne-am intins sezlonguri ( eu si Dana caci Enjoy nu sta la soare (:| ) am profitat de soare cat nu intra in nori, ne-am batut cu apa, iar Enjoy a fost marcat. La propriu. De fapt chiar ne-am delimetat perfect teritoriul. Eu partea stanga, Dana pe cea dreapta ). Eu am scapat fara nicio zgarietura, deoarece am fost desemnata cu protectia animalelor =)) si pentru ca am apelat la chestia “te spun lui…” . Nu, nu lui mama ). In fine, nu ca asta l-ar fi afectat in vreun fel pe domnul Vip. Doar ca asa l-am facut sa plateasca pana la piele pentru postul lui nesimtit ). Desi s-a scuzat si a recunoscut si el ca este suferind, in schimb, evident ca nu s-a tinut de cuvant si nu ne-a facut masaj cand a scapat teafar si aproximativ nevatamat din mainile si coltii nostri.  A platit cu apa indesaa:)). Dupa ce ne-am linistit de la atata soare ne-am lasat lenesi in leaganul din foisor, povestit, mancat gratarel cu salata din productia proprie a Danei, apoi moleseala completa. A urmat partea cu inghetata cu diverse esente prin ea (nu, nici noi n-am descoperit ce) dar care ne-a provocat rasete isterice ). Nici nu mai stiu de la ce-am pornit, doar radeam ca niste cretini din orice:)) culminand cu faptul ca Enjoy evident a scapat pe el ) ( inghetata bai!) iar eu am zis ca mai iau doar o lingurita, care de fapt a fost dita mai linguroia. In fine, ne-am potolit dupa, ne-am intins pasnici la povesti. Super tare frate!..Mai vreau.

Later Edit: Am uitat sa preciez ca Enjoy are acum sprancene faine si aranjate. Da, da, a fost pensat. )

Oldies but Goldies

Ioana made my day. Adica ziua mea oricum era faina caci oficial de azi sunt in vacanta, iar la exmenul la statistica m-am descurcat de minune (adica eu in colaborare cu Ana si Laura). Bun si apoi apare Ioana cu un document in care a inclus cateva din pasajele faine din discutiile noastre. Oricum ati tot citit pe aici de-ale noastre asa ca o sa fac sharing cu cateva din ele ca sa nu ziceti ca sunt egoista:

Karmina (29.09.2008 00:52:31): eu sunt predispusa relatiilor platonice
Karmina (29.09.2008 00:52:36): tu celor imposibile
Karmina (29.09.2008 00:52:41): de fapt
Karmina (29.09.2008 00:52:44): tot acolo e la aman2
Karmina (29.09.2008 00:52:45):

Me (29.09.2008 23:18:48): deci daca eu ma impac cu vladi dupa 2 ani de zile
Me (29.09.2008 23:18:48):
Me (29.09.2008 23:18:51): totu e posibil
Me (29.09.2008 23:18:55): bine sa nu exageram
Me (29.09.2008 23:18:59): am schimbat 4-5 vorbe
Me (29.09.2008 23:18:59):
Me (29.09.2008 23:19:01): da am rog
Me (29.09.2008 23:19:03): dupa 2 ani
Karmina (29.09.2008 23:19:06): parca va vad best friends

(da, da acum sunt almost best friends :-j )

Me (22.11.2008 00:59:02): deci oficial eu m-am convins
Me (22.11.2008 00:59:08): k relatiile care par perfecte
Me (22.11.2008 00:59:14): sunt un dezastru de fapt
Me (22.11.2008 00:59:25): si sper sa te simti bine u ai fost prima care mi-ai distrus sperantele
Me (22.11.2008 00:59:25)::))
Karmina (22.11.2008 00:59:30): )
Karmina (22.11.2008 00:59:32): oficial
Me (22.11.2008 00:59:32): din cauza ta nu pot eu sa am o relatie fericita
Me (22.11.2008 00:59:33): )
Me (22.11.2008 00:59:34): huaaaaaaaa
Karmina (22.11.2008 00:59:36): cu asta ne deschidem blog
Karmina (22.11.2008 00:59:37):
Me (22.11.2008 00:59:49):
Me (22.11.2008 00:59:54): eu votez sa scriem o carte
Karmina (22.11.2008 01:00:01): cand avem bani
Me (22.11.2008 01:00:05): cum sa devii trist in N etape
Me (22.11.2008 01:00:06):  =))

O sa-mi fie dor…(din aceeasi categorie)

E trist pentru ca las atatea in urma. Pentru ca viata mea o sa se schimbe probabil intr-un mod radical. Stiu ca traiesc oarecum intr-un glob de cristal si desi s-a cam sfaramat in ultimul an si m-au atins atat de multe sunt constienta de faptul ca au fost poate doar mici nimicuri pe langa ce are sa urmeze. Doar ca acum, la plecare stiu ca or sa-mi lipseasca atatea. Toti prietenii mei de care nici nu stiu cum o sa ma despart. De casa, de camera mea, de spatiul meu, de tot ce e aici. De toate locurile atat de pline de amintiri, de parc, de intalnirile de la 6 la turn. De anii de liceu, de nervii facuti pe profi, de absente, de plecat de la ore. De tot ce ma leaga, de ideea de ACASA. De prima dragoste…de tot ce-am construit aici. Pentru ca iau atatea amintiri cu mine si pur si simplu ma coplesesc.

(tot de prin drafts, inainte de plecare )  Interesant de comparat..sentimentul de atunci cu cel de acum. Mpai da, mi-a fost dor si am incercat sa pastrez legaturile cat mai bine cu putinta..Daca am reusit sau nu, se va vedea in timp. Dar am evoluat, cu totii, zic eu. Pelikan e mare si tare, umbla prin tari straine deja si stie ca sunt atat de mandra de el, Mada a intrat incet dar sigur in grup si aduce numai zambete si voie buna, Macho a ramas la fel de curios ca intotdeauna, desi are dubla-tripla personalitate ), Raluca, desi mica (nu te supara, esentele tari se tin in sticulete mici :>) supravietuieste calvarului din Bucuresti, Roxana o sa devina un medic fain, Ioana o sa gaseasca putere sa-si deseneze un zambet pe buze, iar Enjoy mixeaza la radio, in club, scoate album (ti-am facut si rima). In rest, camera mea surprinzator, nu mi-a lipsit asa mult. Chiar am patit-o in vacanta de Craciun sa visez ca sunt in patul meu din camin si sa mi se para ciudat la trezire ca ma aflu acasa ). Am supravietuit, n-am avut incercari asa mari, mi-am facut 2 prietene bune, o sa supravietuiesc si in continuare, cu noile planuri si cu tot. Va astept acasa, caci da, eu ajung prima ), e si normal, doar am plecat ultima.

Pam pam

Uite ca am devenit si studenta. E chiar mai bine decat ma asteptam. Momentan. Am gasit oameni de tot felul ce-i drept, dar la asta ma asteptam. Oricum majoritatea fetelor imi par prietenoase si dispuse la ganduri pasnice. Am prins si camin super ok, ma intalnesc si cu fostii colegi de liceu iar colega de camera e foarte de treaba. Da, se poate spune ca am noroc.

Am gasit postul asta in drafts. Probabil e de cand m-am instalat aici. Hehe, nici nu stiu cand a zburat timpul. In doua saptamani plec si pot spune ca am un mic regret. Nu, nu pentru oras ci pentru libertatea si independenta cu care m-am obisnuit. Sa plec cand vreau, sa vin cand vreau fara sa dau explicatii, sa lenevesc o zi intreaga fara sa ma simt vinovata, sa nu ma mai bata din cand in cand mama la cap sa fac aia aia aia. Da, momentan nu mai exista un “acasa” bine definit. Pentru ca acasa nu ma mai simt acasa..E ok, e cald, e bine…dar nu-mi mai gasesc locul acolo. Probabil urmatorul acasa va fi acolo unde ma voi simti oarecum independenta fara sa fiu nevoita sa dau foarte multe explicatii despre ceea ce fac, iar daca va fi nevoie de explicatii sa nu fiu nevoita sa le dau alor mei. Nu ma intelegeti gresit, am niste parinti minuntati carora le datorez multe, cu care ma inteleg relativ bine, care ma sprijina (sper ca in continuare) in toate nebuniile mele. In schimb, dupa o perioada de mai bine de jumatate de ani de trait de “capul tau”, nu mai e asa comod sa te simti dator cu niste explicatii.

Si ca tot veni vorba de amintiri chiar vorbeam cu Laura azi despre cum ne-am intalnit..

Karmina: nu mi vine sa cred
Karmina: ca se termina anul 1
Karmina: mai tii minte cum ne-am intalnit
Laura V: aha, te-ai asezat timida langa mine , cand aveam seminarul la metode

This is a big pam pam!

1 Mai la mare

Toata populatia a decis ca trebuie sa sarbatoreasca 1 mai la mare. Inclusiv noi. Care initial eram 3, apoi 4, apoi iar 3, apoi am ajuns undeva la 6 si am tot variat intre 3 si 6. Si a fost fain, desi cald a fost doar pe 30 si 1, iar drumul in tren pare infinit de lung. Dar nu ma plang, eu din Iasi pot sa ma declar multumita cu cele 8 ore de mers, pe langa cei din Cluj care au facut vreo 15. La mare e..ca la mare in spiritul pur romanesc. La fiecare pensiune auzi manele la maxim, table, mici si carnaciori. Pe plaja, drumuri si la orice colt de strada pitzi cu botic si gentute care mai de care, masini “de marca” cu burtoaca in stanga si pitzipoanca (din nou) in dreapta. Mancatul semintelor la fel intalnit in orice colt de strada, motociclisti sinucigasi, tigani, hamsii…

Costinestiul extrem de aglomerat pe 1 mai. Ziceai ca esti in plin sezon estival.

Per ansamblu rasete si voie buna. S-a strans o parte din gasca, s-a cantat “La multi ani!” “de ziua ta la mare…” din pacate nu la rasarit. Pentru ca eram prea lenesi sa ne mai trezim pentru rasarit… In final conteaza compania, atmosfera pe care o fac cei de langa tine, persoanele dragi sa-ti fie aproape. Si au fost.

Si am ramas surprinsa sa-mi dau seama ca prietenii mei stiu sa tina un secret destul de bine ). Oricum, surpriza a fost mai mult decat  placuta.

(mi-am pierdut antrenamentul la scris!!)

Cluj!

Dupa cum ziceam prin februarie (parca), dupa sesiune, vacanta si cateva economii mi-am urmat planul si am fost in Bucuresti, Cluj, urmatoarea pe lista fiind Constanta. Trecem peste Bucuresti, ajungem la Cluj. Ah, nu inainte de a mentiona ca in Bucuresti mi-am luat prima amenda din viata mea. Si eu care ma asteptam ca prima amenda sa fie in calitate de sofer. Viata-i plina de surprize. Se facea ca fugeam dupa microbuz, intarziere mare intarziere. Duminica. Clar, umblasem joi, vineri, sambata fara bilet, in niciun caz nu m-as mai fi gandit la asta duminica dupa amiaza, in conditiile in care aveam un microbuz de prins. Penultima statie. BANG! Control. Nu tu bilet, ia tu amenda, pierdut microbuz, plecat cu trenul, stricat castile pe drum, eu cu gandurile mele (crunt!), coborat in gara gresita in Iasi. Bun, trecand peste mini-rezumatul Bucuresti ajungem la Cluj.

Clujul e superb. Dupa cum mi-am exprimat regretul in vreo cateva posturi trecute cum ca am ales Iasiul in detrimentul lui, acum mi-am  intarit si mai tare ideea. Nah, ce sa-i faci, mai iei si decizii gresite in viata. Bun, trecand peste regrete si nostalgii mai afirm inca odata cu tarie ca, fain e Clujul! Parca esti in alta lume… Nu tu vagabonzi, nu tu caini, nu tu trafic agitat si masini care se pregatesc sa se urce pe tine pe trecerea de pietoni, nu tu cersetori. Pace si liniste. Prea multa totusi. Pe bune, nu-mi era frica nici macar in gara, lucru pe care nu l-as putea afirma de exemplu despre Gara de Nord sau despre gara din Iasi. In fine. A fost fain, au meritat cele 9 ore dus si cele 9 ore intors (infernale) calatorite cu trenul, ii multumim (eu si Mada) pe aceasta cale lui Macho pentru cazarea faina pe care ne-a oferit-o. Apreciem conditiile! ))

Mici descrieri

Andra: stejar carmina – psiholog in devenire cu supraspecializare in relatii platonice

Planuri

Dupa vacanta merg/em :

1. Constanta – s-o punem pe Ioana la invatat )
2. Cluj – sa vizitam zona industriala a lui Macho )
3. Brasov – ca e fain

Pam pam.