Miss me?

Se tot plange lumea ca nu mai scriu, sau ca scriu rar. Foarte rar. Mpai eu sunt la extreme, am nevoie ori de o stare super depresiva ori de o stare supra high (a se citi extremly happy, nu alte chestii :-j) pentru ca muza mea de inspiratie sa-si invarta aripile in jurul mintii mele (ce poetic )). Noh, in ultima vreme am fost intr-o stare de mijloc, cu variatii inspre high, datorate chestiilor cotidiene. Doar nu era sa scriu de fiecare data cand ma bucur ca-mi cumpara un kinder joy sau ca vine cu cate un trandafir alb/rosu sau ca ne certam ca nu ma lasa sa fac nimic prin bucatarie cand e el in actiune ). Si ca tot veni vorba, ca tot n-am un mesaj anume sa va transmit, ca viata mea e mai mult decat simpla si monotona, ia sa va povestesc despre viata in doi.

Da da, m-am mutat cu el ). (ma rog, pentru cei ce nu stiau deja..) Cred ca s-au scurs aproape doua luni deci am ceva notatii.

Bun.Deci, un exemplu mic. Eu in bucatarie am doua maini stangi. Mereu ma cearta ca tin cratitele pe dos, ca nu sunt indemanatica sau ca mai scap ceva pe jos :-”. Asa ca am facut o conventie. Eu responsabila cu curatenia, el cu bucatarie. Zis si facut. Eu mai mult decat multumita, el un robot de bucatarie ). Noh, daca e el la aragaz, n-ai nicio sansa sa te aproprii sau sa-i smulgi vreo informatie. Spala vase, invarte in cratiti, intoarce in farfurie. Ce mai ). DAR!! stiti cum e, uneori chiar daca nu-ti place parca-ti mai vine si tie sa faci macar un cartof prajit ceva. De unde ). In seara asta am prins bucataria libera. Pentru ca stiam ca o sa lipseasca vreo 2-3 ore si pentru ca aveam asa un chef de vreo 2 zile sa-mi mai verific talentele (aproape nule) in bucatarie, m-ama pucat de treaba. Si-am facut o ciorbita de carnita..si TADA!! am incercat si reteta pe care Corina o recomandase pe blogul ei. Bun! Ciorbita a iesit aspectuasa si zic eu delicioasa, iar tortilla putin cam neaspectuasa, pentru ca si eu am intampinat ceva probleme la intoarcerea ei in tigaie ) in schimb e delicioasa (din ce-am gustat..ca astept sa-ajunga bucatarul acasa )).

In rest toate bune si frumoase, pe 20 ma duc in Piatra (desi spusesem ferm si tare ca nu ma mai duc pana de Craciun), dar el si mama mi-au facut capul calendar ca “hai acasa” “vino acasa” de-am cedat nervos ).

PamPam.

Ironia sortii

Stiti zilele alea lungi si obositoare, in care ai cursuri de dimineata/amiaza pana seara la 8?  Ei bine, in una din zilele alea toata lumea va tine sa-ti aminteasca ca exista. Atunci isi vor aminti toti ca le e dor de tine, ca n-ati mai vorbit de nu-stiu-cand sau ca pur si simplu au atatea lucruri sa-ti impartaseasca. In schimb tu nu-ti doresti decat sa ajungi acasa, sa-ti pui ceva de mancare, sa trantesti vasele in chiuveta si sa te intinzi pe canapea la tv, unde mai mult ca sigur vei adormi. Mai adaugam zilei epuizante si o ploaie torida. Deci, sa renumeram: ploaie, cursuri multe, oboseala, lipsa de chef, zi epuizanta. Dorinte: Mancare, tv, somn. Ei bine ati zice nimic complicat. Haha..iar acum soarta iti va rade in fata. Telefonul suna in timp ce intr-o mana iti tii umbrela si-ntralta cursurile, telefonul va suna din nou cand vrei sa te imbraci cu pijamalele pufoase si-ncerci sa-ti scoti blugii incomozi de pe tine, iar evident telefonu va suna iar cand te vei aseza la masa. In situatia in care incerci sa-ti citesti mailurile si te loghezi pe mess vei fi automat invadat de tone de persoane cu care n-ai mai vorbit de mai bine de o luna, dar care fix in ziua aia vor sa afle daca mai traiesti. Evident, cand e o zi libera, ploioasa si plictiositoare nu vei gasi pe nimeni dispus conversatiei ). Pam pam.

Cluj, facultate si alte alea

Am venit cu o saptamana mai devreme in Cluj, pentru a invata drumul spre facultate, a rezolva probleme administrative gen: telefon, cablu, net, probleme pe la facultate..Am vizitat incolo si  incoace desi eram oarecum familiarizata de prin lunile aprilie-mai cu orasul. La facultate am rezolvat mai mult decat rezonabil. Voi da acum mai multe detalii. Deci: eu nu am venit in Cluj prin transfer…ci prin inscriere in anul 1 . Ideea initiala initiala era sa o iau de la capat cu facultatea. Da, tot cea de Psihologie. Apoi, gandindu-ma si sfatuindu-ma mai bine am zis ca o sa merg pe echivalari. Se ramasese la ideea de a-mi echivala ce facusem in Iasi si sa fac in continuare anul 1 si anul 2 intr-unul singur. N-as fi reusit..Adica as fi reusit cumva, daca as fi stat la facultate program 08:00-20:00. In cele din urma, saptamana trecuta am aflat ca trebuie de fapt sa am 30 de credite pentru a promova un an si surpriza, le aveam, asa ca am avansat direct in anul 2.

Acum incep problemele. Lucrurile sunt complet diferite fata de Iasi. Daca acolo eram impartiti cam 30 intr-o grupa, aici suntem doar 4 grupe si 400 de studenti. Imaginati-va. Prezenta la cursuri si seminarii nu e obligatorie, insa e ok sa frecventezi facultatea, caci aflii chestii foarte faine si n-ai cum sa devii un psiholog bun fara lucrurile elementare. Mai greu e cu socializarea. Adica nu greu..doar ca toata lumea se cunoaste cu toata lumea, e greu pana prinzi tot. In schimb in cea de-a 2a zi ma bucuram sa vad fete cunoscute, sa stiu unde se tin cursurile si sa observ cum colegele imi zambesc dragut ) .

In rest imi place..Mai ales ce se face pe la facultate si cam cum se pune problema..

Va continua (trebuie sa ma duc pana la asociatie ))

Anunt(uri): (si multe Tanana’uri)

Tananana!!!

In 3 zile plec!

Tananana!!!

Unde?

Tananana!!!

Cluj :>. Dupa cum ziceam mai demult, foarte demult, adica pe la sfarsitul lui mai inceputul lui iunie, aveam planuri mari si revolutionare. Ei bine uite ca le-am dus la capat si asa se face ca am lasat Iasiul pentru Cluj.

Tananana!!! )

N-am prea reusit sa asimilez chestia asta pana nu mi-am luat chirie. A fost o nebuneala totala, de care ma bucur din plin si pe care sunt absolut sigura ca nu o s-o regret.

Tananana!!!

Promit solemn sa scriu mai des dupa ce ma instalez si dupa ce-mi pun net (sper sa nu dureze mai mult de o luna). In rest, abia astept sa plec, am planuri mari sa nu ma mai intorc in Piatra Neamt vara viitoare. De fapt mi-am propus sa vin doar de Craciun si Paste. Tanana!!!

Deci cine vrea sa-si ia ramas bun de la mine mai are la dispozitie azi si maine. Tanana! )

OpenFuckingMinded

Este un trend nou acum, care mai de care se da mai open minded, mai nonconformist si mai deschis schimbarii, capabil sa decada pana sub minus infinit. Toti cei ce adopta noul trend (caci nah, in zilele noastre e un must sa fii fashion si sa tii pasul cu prostia, cretinitatea si lipsa bunului gust) se ghideaza pe sintagma: “Doar o viata am, trebuie sa mi-o traiesc la maxim”. Oh da! Nu zice nimeni sa nu te imbeti la vreun party ca dobitocul de suparare sau bucurie ca esti aproape de cei dragi, sau sa faci chestii stupide si poate uneori penibile, dar de care sa poti rade peste ani cand stai la o bere cu cei ce ti-au ramas alaturi, fara sa-ti vina sa intri in pamant de rusine gandindu-te ca erai doar un teribilist ratat. Dar nu! Trebuie sa fim cei mai tari in topul prostiei, sa ne dam cat mai mult in spectacol, sa ne compromitem la maxim, caci da “eu sunt open minded, daca mi se cere o fac si in 7, imi bag si-n vena si ma fac si gigolo :-j”. Noh…Se ajunge la un stadiu in care prostia chiar domina din toate punctele de vedere, preferand sa aducem in prim plan toate lucrurile ce ne-ar putea compromite.

Lucrurile vazute in seriale gen Gossip Girl, Merlos Place sau in filme gen American Pie devin realitati cotidiene. In curand, cand limita bunului simt va deveni doar un basm  le vom considera chiar chestii banale.

“Mai nou nu mai esti mare decat cu suflet mic”

Unul din cele mai aiurea sentimente e cel in care dai piept cu realitatea. Caci vezi, fiecare vrea sa vada asa cum vrea el sa vada, cum ii e mai bine, isi formeaza propria realitate si o parere gresita despre unii altii. Si deodata BANG! parca te-ai trezit din visare si ai ajuns in mijlocul junglei, caci fiecare e pe linia lui, batandu-se pentru supravietuire. Si pentru ca suntem in jungla, nu mai exista morala, nu mai exista o limita a bunului simt, nu mai exista incredere si respect. Ne bazam pe ipocrezie, la cote cat mai ridicate caci de ce sa nu profitam de ea daca este din plin, ne futem pe la spate (cu drag si spor), ne prefacem ca suntem prieteni si cand colo fiecare se barfeste pe la colt cu fiecare. Evident, ne ghidam dupa principiul: “Doar o viata am, ce naiba, trebuie sa profit la plin.” :-j

Si te intrebi atunci cand ti-e rau, de ce trebuie sa treci tu prin toate astea. Ei bine, uita-te in urma. Pentru ca roata se intoarce fara prea mult efort.

Vina

De cele mai multe ori ar fi de preferat sa nu fie vina noastra. Sa scapam de responsabilitatea apasatoare ce cade asupra noastra, sa ne “spalam pe maini”, sa dam din coate ca nu stim, ca n-am vazut, ca nu avem nicio legatura. La urma urmei, atata timp cat nu exista dovezi clare scapi pana la proba contrarie cu fata curata. Insa, atunci cand ti se aduc probe si esti luat pe nepusa masa, fiind supus unui interogatoriu la care incepi cu stangul, caci na, nu esti in garda, e rau. Insa, spre uimirea ta, sentimentul de vinovatie nu e chiar atat de greu de suportat. Esti constient ca esti vinovat, suporti consecintele, la urma urmei stiai care sunt regulile. Tragi aer in piept, asculti predici interminabile, te minunezi cand vezi ca una din partile ce ar trebui sa-ti sara in cap de fapt te sustine ( uneori asta doare mai tare ), astepti sa treaca timpul, caci da, timpul le calmeaza pe toate, iar toate vor intra in normal. Si te intrebi, daca face parte din procesul de maturizare?

Cazul cel mai putin placut e atunci cand stii ca nu ai nicio legatura cu cele intamplate, insa vina cade asupra ta. Iti sunt aduse sub nas dovezi false, incerci sa convingi si nu poti, pentru ca “sigur ai tu vreo legatura cu asta”. Ma scoate din sarite chestia asta. Ca nu poti sau nu ti se da sansa sa te aperi. Sau daca s-a intamplat ceva din cauza ta, gata, tot ce a fost rau pana atunci are clar legatura cu tine. Evident, efectele trec odata cu timpul.

Meniul zilei:

Pentru ca tot m-am trezit in sunete de trasnete undeva pe la ora 8 si pentru ca tot ploua de dimineata si n-am mai reusit sa ajungem la liceu sa vedem cum se mai duce o generatie, m-am pus pe treaba. Si-mi veni de ieri un chef nebun de gatit. Ceea ce e cam dubios pentru mine, caci mereu incerc sa ma sustrag din bucatarie. Prefer sa aspir, sa aranjez haine prin dulapuri..sa sa sa..Deci putem declara ziua de azi o exceptie ).  Asa ca am facut ciorba de pui si spagheti cu ton. Si mi-au iesit buuuuuuuuuuune, foarte bune, extraordinar de bune. Mai bine nici ca le puteam nimeri si da, mai mult de atat nici nu ma pot lauda ). Dar nah, am specificat ca e o exceptie! Asa ca cei ce-si faceau iluzii ca o sa gatesc prea des, sa-si ia gandul. )

Fazele zilei

“-Ultima scoala absolvita?

-Scoala de soferi”

3 pasi in a fi ignorat total:

- il suni pe Macho -> nu raspunde

- il suni pe Pelikan -> nu raspunde

- dai “Buna ziua” -> ti se intoarce spatele

)