Azi am fost copil

Pentru ca tot sufar de o minidrama la gandul ca de azi intr-o luna o sa am fix 21 de ani, azi mi-am permis sa fiu copil. Am iesit amandoi din casa pentru chestii administrative. Iar afara ningea..la fel cum ninge de vreo 3 zile de acum. Dap, in Cluj s-au lasat fulgii de nea continuu..E enervant doar ca dau toata zapada de pe trotuare la o parte.. insa pe stradutele inguste si mici e chiar de poveste.

Si cum spuneam. Chestii administrative rezolvate din fericire rapid. Iar afara ningea din ce in ce mai tare..iar eu involuam din ce in ce mai mult. 20, 19,18,17,16…10,9,8…7,6,5…cred ca m-am oprit pe la varsta de 5 ani. Si era asa de bine..ca nici nu mai simteai frigul. Si-a inceput micuta Carmina sa stea  cu gura deschisa si limba scoasa pe-afara ca sa prinda fulgi..si sa arunce cu zapada..si l-am convins si pe el sa se mai destinda dar s-a oprit pe la 15 ani doar..Noh si ne-am batut cu bulgari..siiiiii in final am ajuns uzi uzi uzi pentru ca ne-am oprit intr-un parc si-am facut ingerasi!! Si-am fost atat de fericica, iar caciula imi tot cadea pe ochi exact ca unui copil de 5 ani, geaca mi-era uda uda, fularul imbibat in zapada, picioarele inghetate si pantalonii fleoasca si gesticuland intr-una ca eu nu vreau sa fiu dusa acasa, ca eu vreau sa mai stau pe afara ).

Dap..azi a fost o zi deosebita..

Si inca ninge cu fulgi mari si pufosi.

La anu’

O sa citesc mai mult.

O sa ma uit la Grey’s.

O sa fiu mai buna (?) : )

O sa mananc sanatos..

Reduc si ciocolata..

si apa minerala

Si totusi de ce la anul? De ce nu de maine? De ora  urmatoare? De ce toate chestiile astea ca la anul o sa fac si-o sa dreg..La urma urmei urmam aceiasi pasi de dans ca si in anul trecut..E acelasi Decembrie plin de promisiuni cum ca de la anul..cum ca o sa fim mai buni..cum ca o sa daruim mai mult..cum ca poate o sa ascultam inainte sa inchidem ochii sau inainte sa intoarcem spatele si sa plecam. Cum ca o sa spunem o vorba inteleapta in loc sa urlam.. cum ca o sa-i sunam mai des pe cei dragi..cum ca o sa facem mai multi pasi. Si e acelasi Ianuarie..dar anul asta mai trist..caci ceasul se misca repede..si-arata 21 de-acum..si parca ma simt vinovata caci ma simt tot un copil..

Si totusi..la anu’..

Nesanatos!

Bun. Nu sunt deloc mandra de mine. In ultimele 4 zile ne-am facut de cap cu Alex si Ilinca. Prima provocare a inceput joi seara (?) cand  ne-am hotarat sa facem pizza. Si pizza a fost. Home made, by me. Delicioasa. Blat pufos, sunca, branza, ciuperci si porumb, acompaniata de un pahar de vin. Yummy. Si nesanatos. Dupa care am invatat sa joc poker. Si surpriza! chiar imi iese destul de binisor. Pam pam

Urmeaza evident vineri seara. La fel, tot cu Alex si Ilinca ne-am facut de cap cu tanananana…shaorma! La farfurie, tot home made. Din pacate n-am gasit in niciun super/hipermarket lipii. Dar a iesit absolut delicioasa. La fel, un pahar de vin dupa care plimbare cu masina si dat in leagane..yupiii

Sambata dimineata. HOT DOG!  da da..mpai ne-am luat chifle de alea speciale si crenvusti..si nah, ispita fu mare. Again, yummi.

Iar aseara am culminat cu cartofi prajiti si ochiuri pe deasupra si mamaliguta. Super bun, dar a fost la limita nesanatosului.

Si pe langa tot ce-am enumerat pe aici, mai adaugati si 2 pungi de chipsuri, o milka mare si 2 sticle de pepsi. Noi care nu bem suc mai niciodata!! Ne-am facut de cap ingrozitor de mult.

Asa ca azi am facut ciorbita de cartofi si o sa pun si niste cartofiori la copt pe gratar cu unt pe deasupra si poate usturoi.

Si m-am hotarat, de maine-mi iau vacanta.

Pofta buna!

2008-2009

Imi amintesc de mine anul trecut pe vremea asta. Camin de lux, multe frustrari, multe dezamagiri, multe sperante intr-un Craciun superb (prostuta mica ) ), dezamagita de oras, facultate, dar cu niste colegi minunati, dar cu care nu prea reuseam sa ne strangem la cate o iesire mare. Mai mereu ramaneam doar eu Ana, Sandy, Codrut si cei de la Geografie. Eh anul asta cica s-au schimbat lucrurile si s-au pus pe iesiri mai dese si mai cu chef de viata. Ce-am realizat in 2009? Ca e bine sa zici ce ai de zis atunci cand iti vine sa zici. Caci, poate ceea ce pe moment ti se pare cea mai mare prostie se poate transforma intr-o chestie foarte faina. Multumita ajutoarelor suplimentare, evident.

Asadar, de la un “e simpatic” aruncat persoanei potrivite, am ajuns sa ne construim in 8 luni asa cum probabil nu s-au construit altii in ani. Desi a fost poate mai greu si mai cu piedici, a fost antrenant. Pentru ca era exact ceea ce-mi doream. Suficient de istet incat a nu ma faca sa alerg degeaba, dar nici sa primesc din prima totul, pentru ca altfel n-ar mai fi fost interesant. Stiu, asa sunt eu, complicata si schimbatoare, dar in final a meritat pentru amandoi. Anul trecut pe vremea asta eram ferm convinsa ca ma voi transfera in Bucuresti. Acum zic si sunt foarte convinsa ca nu as fi facut-o. Nu ar fi existat nicio motivatie completa, nicio siguranta, nicio certitudine. Ar fi fost doar goana dupa niste vise, mereu aceeasi nesiguranta si aceeasi alergare continua. Plus ca m-as fi izbit de comoditate, de faptul ca imi facusem prieteni in Iasi, ca stiam locurile, facultatea, profii.

Iasiul la fel, nu era o optiune. Dar era locul in care eram, ma conformam situatiei, n-aveam pentru ce sa lupt. Desi eram trista..cel putin toamna mi se parea extrem de trista acolo. Mereu asteptam sa vina lumea acasa, sa ma pot elibera. Iar ca si facultate, e foarte slab fata de ce e aici. Mai ales dupa noile reguli si prostii introduse. In schimb imi lipsesc colegii. Mi-e dor de Ana, Laurici, Raluca, Sandy..si de baieti Razvan si Codrin..de certurile dintre Sandy si Razvan…de Mioara Cristea ) de mersul in tren de 1 Mai la mare cu Roxana. Au ramas o gramada de amintiri faine si sper sa reusesc sa ma mai intalnesc cu cei de acolo. Important e ca au ramas niste prietenii si ca desi nu ne mai vedem zilnic si nu ne mai chinuim in restante la Introducere in Psihologie, totusi ne sunam si ne tinem la curent.

In schimb Clujul era exact ceea ce aveam nevoie. Aici e acasa si nu as schimba asta cu nimic. E cea mai buna alegere pe care o puteam lua anul asta, viata asta. In sfarsit simt ca mi-am gasit locul, linistea si persoana potrivita. N-as vrea sa spun ca e perfect, pentru ca mi-e frica de perfectiune. De aia ne mai si ciondanim uneori, desi el se enerveaza pe mine, dar nu vreau sa fie perfect, pentru ca atunci cand simti ca ai atins culmea fericirii, cand simti ca esti in top, atunci ai cele mai mari sanse sa cazi, si sa doara enorm. Sunt fericita, mai fericita decat am fost vreodata. Inca ma intreb cum de am avut curaj sa fac atatea nebunii si inca nu cred ca am realizat tot ce am facut. Stiu doar ca i-am zis la un moment dat ca o sa mi se para totul real abia atunci cand o sa avem apartamentul inchiriat. Si l-am avut, si stam aici de aproape 3 luni. Si-o sa stam si la anul..si e prea tare. E locul nostru, cuibusorul nostru si e primitor si tuturor le-a placut si toti au zis ca WOW. Si ma bucur ca nu i-am ascultat, pentru ca nu stiu unde as fi fost acum. Desi am avut ezitari la inceput..o-ntreaga telenovela, pentur ca mereu mi-a placut sa ma complic singura. Simplu e prea simplu. Simplu nu e pentru mine. Imi place sa ma lupt, sa ma agit, sa simt ca am pentru ce sa ma zbat si sa stiu ca in finale xista posibilitatea sa castig.

Facultatea e aproape cum speram. Profi implicati cu multa experienta de afara, inovatori, interactivi.  Multe materiale de citit, multe oportunitati, incep sa simt ca invat si acumulez ceva, ca nu fac o facultate doar de dragul de a o face. Din nou am avut noroc ca am reusit sa ma transfer direct in anul 2, ca n-a trebuit sa iau anul 1 de la capat. Prin vara credeam ca asta e cea mai buna solutie, acum nu mai sunt asa convinsa. Sunt din ce in ce mai hotarata sa dau si la Drept de la anul, insa ramane inca deocamdata o solutie de rezevrva.

E tot ce mi-am dorit, nici nu stiu dac pot spera la mai mult. Planuri nu-mi mai fac de ceva timp, singurul lucru care e sigur e ca la vara ramanem in Cluj. Adica acasa.

Miss me?

Se tot plange lumea ca nu mai scriu, sau ca scriu rar. Foarte rar. Mpai eu sunt la extreme, am nevoie ori de o stare super depresiva ori de o stare supra high (a se citi extremly happy, nu alte chestii :-j) pentru ca muza mea de inspiratie sa-si invarta aripile in jurul mintii mele (ce poetic )). Noh, in ultima vreme am fost intr-o stare de mijloc, cu variatii inspre high, datorate chestiilor cotidiene. Doar nu era sa scriu de fiecare data cand ma bucur ca-mi cumpara un kinder joy sau ca vine cu cate un trandafir alb/rosu sau ca ne certam ca nu ma lasa sa fac nimic prin bucatarie cand e el in actiune ). Si ca tot veni vorba, ca tot n-am un mesaj anume sa va transmit, ca viata mea e mai mult decat simpla si monotona, ia sa va povestesc despre viata in doi.

Da da, m-am mutat cu el ). (ma rog, pentru cei ce nu stiau deja..) Cred ca s-au scurs aproape doua luni deci am ceva notatii.

Bun.Deci, un exemplu mic. Eu in bucatarie am doua maini stangi. Mereu ma cearta ca tin cratitele pe dos, ca nu sunt indemanatica sau ca mai scap ceva pe jos :-”. Asa ca am facut o conventie. Eu responsabila cu curatenia, el cu bucatarie. Zis si facut. Eu mai mult decat multumita, el un robot de bucatarie ). Noh, daca e el la aragaz, n-ai nicio sansa sa te aproprii sau sa-i smulgi vreo informatie. Spala vase, invarte in cratiti, intoarce in farfurie. Ce mai ). DAR!! stiti cum e, uneori chiar daca nu-ti place parca-ti mai vine si tie sa faci macar un cartof prajit ceva. De unde ). In seara asta am prins bucataria libera. Pentru ca stiam ca o sa lipseasca vreo 2-3 ore si pentru ca aveam asa un chef de vreo 2 zile sa-mi mai verific talentele (aproape nule) in bucatarie, m-ama pucat de treaba. Si-am facut o ciorbita de carnita..si TADA!! am incercat si reteta pe care Corina o recomandase pe blogul ei. Bun! Ciorbita a iesit aspectuasa si zic eu delicioasa, iar tortilla putin cam neaspectuasa, pentru ca si eu am intampinat ceva probleme la intoarcerea ei in tigaie ) in schimb e delicioasa (din ce-am gustat..ca astept sa-ajunga bucatarul acasa )).

In rest toate bune si frumoase, pe 20 ma duc in Piatra (desi spusesem ferm si tare ca nu ma mai duc pana de Craciun), dar el si mama mi-au facut capul calendar ca “hai acasa” “vino acasa” de-am cedat nervos ).

PamPam.

Ironia sortii

Stiti zilele alea lungi si obositoare, in care ai cursuri de dimineata/amiaza pana seara la 8?  Ei bine, in una din zilele alea toata lumea va tine sa-ti aminteasca ca exista. Atunci isi vor aminti toti ca le e dor de tine, ca n-ati mai vorbit de nu-stiu-cand sau ca pur si simplu au atatea lucruri sa-ti impartaseasca. In schimb tu nu-ti doresti decat sa ajungi acasa, sa-ti pui ceva de mancare, sa trantesti vasele in chiuveta si sa te intinzi pe canapea la tv, unde mai mult ca sigur vei adormi. Mai adaugam zilei epuizante si o ploaie torida. Deci, sa renumeram: ploaie, cursuri multe, oboseala, lipsa de chef, zi epuizanta. Dorinte: Mancare, tv, somn. Ei bine ati zice nimic complicat. Haha..iar acum soarta iti va rade in fata. Telefonul suna in timp ce intr-o mana iti tii umbrela si-ntralta cursurile, telefonul va suna din nou cand vrei sa te imbraci cu pijamalele pufoase si-ncerci sa-ti scoti blugii incomozi de pe tine, iar evident telefonu va suna iar cand te vei aseza la masa. In situatia in care incerci sa-ti citesti mailurile si te loghezi pe mess vei fi automat invadat de tone de persoane cu care n-ai mai vorbit de mai bine de o luna, dar care fix in ziua aia vor sa afle daca mai traiesti. Evident, cand e o zi libera, ploioasa si plictiositoare nu vei gasi pe nimeni dispus conversatiei ). Pam pam.

Cluj, facultate si alte alea

Am venit cu o saptamana mai devreme in Cluj, pentru a invata drumul spre facultate, a rezolva probleme administrative gen: telefon, cablu, net, probleme pe la facultate..Am vizitat incolo si  incoace desi eram oarecum familiarizata de prin lunile aprilie-mai cu orasul. La facultate am rezolvat mai mult decat rezonabil. Voi da acum mai multe detalii. Deci: eu nu am venit in Cluj prin transfer…ci prin inscriere in anul 1 . Ideea initiala initiala era sa o iau de la capat cu facultatea. Da, tot cea de Psihologie. Apoi, gandindu-ma si sfatuindu-ma mai bine am zis ca o sa merg pe echivalari. Se ramasese la ideea de a-mi echivala ce facusem in Iasi si sa fac in continuare anul 1 si anul 2 intr-unul singur. N-as fi reusit..Adica as fi reusit cumva, daca as fi stat la facultate program 08:00-20:00. In cele din urma, saptamana trecuta am aflat ca trebuie de fapt sa am 30 de credite pentru a promova un an si surpriza, le aveam, asa ca am avansat direct in anul 2.

Acum incep problemele. Lucrurile sunt complet diferite fata de Iasi. Daca acolo eram impartiti cam 30 intr-o grupa, aici suntem doar 4 grupe si 400 de studenti. Imaginati-va. Prezenta la cursuri si seminarii nu e obligatorie, insa e ok sa frecventezi facultatea, caci aflii chestii foarte faine si n-ai cum sa devii un psiholog bun fara lucrurile elementare. Mai greu e cu socializarea. Adica nu greu..doar ca toata lumea se cunoaste cu toata lumea, e greu pana prinzi tot. In schimb in cea de-a 2a zi ma bucuram sa vad fete cunoscute, sa stiu unde se tin cursurile si sa observ cum colegele imi zambesc dragut ) .

In rest imi place..Mai ales ce se face pe la facultate si cam cum se pune problema..

Va continua (trebuie sa ma duc pana la asociatie ))

Anunt(uri): (si multe Tanana’uri)

Tananana!!!

In 3 zile plec!

Tananana!!!

Unde?

Tananana!!!

Cluj :>. Dupa cum ziceam mai demult, foarte demult, adica pe la sfarsitul lui mai inceputul lui iunie, aveam planuri mari si revolutionare. Ei bine uite ca le-am dus la capat si asa se face ca am lasat Iasiul pentru Cluj.

Tananana!!! )

N-am prea reusit sa asimilez chestia asta pana nu mi-am luat chirie. A fost o nebuneala totala, de care ma bucur din plin si pe care sunt absolut sigura ca nu o s-o regret.

Tananana!!!

Promit solemn sa scriu mai des dupa ce ma instalez si dupa ce-mi pun net (sper sa nu dureze mai mult de o luna). In rest, abia astept sa plec, am planuri mari sa nu ma mai intorc in Piatra Neamt vara viitoare. De fapt mi-am propus sa vin doar de Craciun si Paste. Tanana!!!

Deci cine vrea sa-si ia ramas bun de la mine mai are la dispozitie azi si maine. Tanana! )

OpenFuckingMinded

Este un trend nou acum, care mai de care se da mai open minded, mai nonconformist si mai deschis schimbarii, capabil sa decada pana sub minus infinit. Toti cei ce adopta noul trend (caci nah, in zilele noastre e un must sa fii fashion si sa tii pasul cu prostia, cretinitatea si lipsa bunului gust) se ghideaza pe sintagma: “Doar o viata am, trebuie sa mi-o traiesc la maxim”. Oh da! Nu zice nimeni sa nu te imbeti la vreun party ca dobitocul de suparare sau bucurie ca esti aproape de cei dragi, sau sa faci chestii stupide si poate uneori penibile, dar de care sa poti rade peste ani cand stai la o bere cu cei ce ti-au ramas alaturi, fara sa-ti vina sa intri in pamant de rusine gandindu-te ca erai doar un teribilist ratat. Dar nu! Trebuie sa fim cei mai tari in topul prostiei, sa ne dam cat mai mult in spectacol, sa ne compromitem la maxim, caci da “eu sunt open minded, daca mi se cere o fac si in 7, imi bag si-n vena si ma fac si gigolo :-j”. Noh…Se ajunge la un stadiu in care prostia chiar domina din toate punctele de vedere, preferand sa aducem in prim plan toate lucrurile ce ne-ar putea compromite.

Lucrurile vazute in seriale gen Gossip Girl, Merlos Place sau in filme gen American Pie devin realitati cotidiene. In curand, cand limita bunului simt va deveni doar un basm  le vom considera chiar chestii banale.