Cluj!

Dupa cum ziceam prin februarie (parca), dupa sesiune, vacanta si cateva economii mi-am urmat planul si am fost in Bucuresti, Cluj, urmatoarea pe lista fiind Constanta. Trecem peste Bucuresti, ajungem la Cluj. Ah, nu inainte de a mentiona ca in Bucuresti mi-am luat prima amenda din viata mea. Si eu care ma asteptam ca prima amenda sa fie in calitate de sofer. Viata-i plina de surprize. Se facea ca fugeam dupa microbuz, intarziere mare intarziere. Duminica. Clar, umblasem joi, vineri, sambata fara bilet, in niciun caz nu m-as mai fi gandit la asta duminica dupa amiaza, in conditiile in care aveam un microbuz de prins. Penultima statie. BANG! Control. Nu tu bilet, ia tu amenda, pierdut microbuz, plecat cu trenul, stricat castile pe drum, eu cu gandurile mele (crunt!), coborat in gara gresita in Iasi. Bun, trecand peste mini-rezumatul Bucuresti ajungem la Cluj.

Clujul e superb. Dupa cum mi-am exprimat regretul in vreo cateva posturi trecute cum ca am ales Iasiul in detrimentul lui, acum mi-am  intarit si mai tare ideea. Nah, ce sa-i faci, mai iei si decizii gresite in viata. Bun, trecand peste regrete si nostalgii mai afirm inca odata cu tarie ca, fain e Clujul! Parca esti in alta lume… Nu tu vagabonzi, nu tu caini, nu tu trafic agitat si masini care se pregatesc sa se urce pe tine pe trecerea de pietoni, nu tu cersetori. Pace si liniste. Prea multa totusi. Pe bune, nu-mi era frica nici macar in gara, lucru pe care nu l-as putea afirma de exemplu despre Gara de Nord sau despre gara din Iasi. In fine. A fost fain, au meritat cele 9 ore dus si cele 9 ore intors (infernale) calatorite cu trenul, ii multumim (eu si Mada) pe aceasta cale lui Macho pentru cazarea faina pe care ne-a oferit-o. Apreciem conditiile! ))

Facem sport cu drag si spor

Sunt lenesa, foarte lenesa, extrem de lenesa. Inainte puteam sa mananc oricat, oricand, oriunde si nu ma ingrasam. Deloc. De aici si porecla de Paguba. Asta a fost pana la 18 ani, cand am luat carnetul si cand ai mei au luat buburuza. De atunci distractie. Eh, in clasa a11a a mai mers cum a mai mers (mai un majorat, mai un chef, mai o plimbarica, mai pe la orele de sport) tot mai faceam minimul de miscare. Apoi nimic. In clasa a12a a fost si mai grav. De la stres, ciocolata in cantitati industriale, mancat printre pregatiri, stres iar, am capatat un colacel de toata frumusetea. Am tot amanata, dupa bac dupa bac. Dupa bac evident, a fost admiterea si toata alergarea mea Piatra-Iasi-Cluj-Bucuresti-Cluj-Piatra-Iasi ca numai grija colacelului n-am mai avut-o. Evident, n-am renuntat la nimic. Nici la ciocolata, nici la inghetata, nici la cartofi prajiti. Mers pe jos mai rar, adica mai deloc, noroc ca stau la etajul 3, dupa care mi-am luat laptop si nici macar sa ma chinui  sa stau pe scaun n-am mai binevoit. Apoi am venit la facultate, mai o acomodare, mai pana cunosti orasul, mai ca vine iarna, mai ca multe scuze, mai o sesiune plina de pizza, cola si ciocolata si uite asa era sa ajunga Karmina cat casa.

Asa ca am luat atitudine. Am lasat toate “mai`urile” deopare si m-am luat frumusel de manuta si m-am apucat de cautat sala si coleg de suferinta. ) Gasit sala, gasit coleg de suferinta. Apoi, dileme dileme. Fitness, Aerobic, Step Aerobic…Intr-un final am ajuns la aerobic. Fun fun fun.

Azi prima sedinta. Ma duc frumusel cu echipament si apa la mine, ma fac sportiva si astept. Se strange lumea, vine antrenoarea si incepem, exact ca fluturasii ). Si 1,2,3,4,5,6,7,8 si 8,7,6,5,4,3,2,1. Miscare, multa miscare. Ma gandeam ca dupa 10 min o sa fiu TER-MI-NA-TA! Dar am rezistat eroic. Nu e mare branza, poti face chestiile alea ft bine acasa pe muzica ta, pe covorul si parchetul tau. Insa acasa niciodata nu fac nimic (stiu stiu, multa delsare si lipsa de vointa) iar acolo te antrenezi cu ritmul celorlalti. Deci se merita. Abia astept urmatoarea sedinta, desi nu cred ca maine o sa mai reusesc sa ma dau jos din pat, de la febra musculara. )

Yeiiii

E soare si-s 4 grade. Cineva cu siguranta are super-puteri. )

Statistica

Desi eram ferm convinsa ca nu o sa ma intorc la originile matematicii si ca o sa-mi fac un master in Resurse Umane, incet incet incep sa-mi dau seama ca-mi place partea de statistica. Mi se pare logica, usora si cu foarta multa aplicabilitate. Cerand pareri in stanga si-n dreapta am aflt ca in domeniul de Resurse Umane nu prea poti ajunge nicaieri, mai ales ca oricine, din orice domeniu se poate baga intr-o chestie de genul. Cei de la Drept pentru ca stiu Codul Muncii, cei de la ASE pentru ca stau bine cu partea de economie si tot asa. Asa ca exista sanse foarte mari sa ma decid sa-mi fac un master la ASE ), pe statistica. Cum te surprinde viata asta.

My Baby is Back to Me

Adica laptopul. Si bine, nu chiar back back to me pentru ca inca nu a ajuns in Iasi, momentan e acasa in Piatra. Dar e gol gol absolut gol cica. Mi se stricase HDD`ul deci s-a dus un sfert din viata mea. Pozele mele din clasa a6a pana in prezent s-au dus pe apa sambetei. Noh clar asta mi-e invatatura de minte si de acuma ori imi fac regulat DVD uri cu lucrurile importante, ori back upuri. Asta da motiv de depresie ). Numai cand ma gandesc la cele 1000 de poze de la banchet si inca vreo 800 si ceva de la ora festiva…Pfff.

Edit: My baby a ajuns in Iasi teafar si nevatamat. Si SURPRIZA! are memoria intacta. N-am pierdut nimic nimic nimic :X. Oricum mi-a fost invatatura de minte iar weekendul asta tot ce e important va fi ars pe DVD uri:D I’m so damn happy . [mai ales ca am facut o varza la examenul de Introducere in Psihologie, dar asta e alta poveste. ]

Amalgam

Cand am plecat de acasa, simteam ca pot muta muntii din loc. Desi nu vroiam sa fiu aici, stiam ca e mai bine ca dincolo, ca sunt mai aroape, ca am mai multi cunoscuti, ca o sa-mi fie mai usor, ca sunt conditii mai bune. De fapt cred ca am fost lasa si cred ca mi-am cam fortat destinul. Dar am plecat foarte motivata, cu gandul ca o sa ma transfer, ca o sa ma dau de 3 ori peste cap, ca o sa trec peste mari si tari si intr-un final o sa fiu in februarie in Bucuresti. Dar am ajuns aici…si am dat peste niste persoane de treaba, cu care pot socializa, cu care ma inteleg si cu care simt ca ma “potrivesc”. Nu multi, nici nu vreau sa am o tona de oameni in jurul meu si cand sa fie vorba de ceva serios sa n-am la cine apela. Putini dar de calitate. Programul si el lejer, profii in mare parte de treaba si alte evenimente neplanificate [...]. Si putin cate putin mi-a scazut interesul pentru transfer, mi-am dat seama ca Iasiul nu e atat de groaznic pe cat imi imaginam eu. * Desi uneori regret ca nu m-am dus la Cluj, because there’s no easy way, it get’s harder each day , inca mai sper ca timpul sa le aseze pe toate. Nu, nu vreau sa-mi fac planuri, am fost atat de buna in facut planuri incat mi-am complicat existenta, desi totul ar fi fost mult mai simplu,dar nah, unde ar mai fi fost farmecul. Si la urma urmei daca ar fi mers totul lin, tot n-ar fi fost bine. Mai grav e ca m-am plafonat intr-un anumit punct si mi-a cam disparutul entuziasmul si buna dispozitie din ultima luna. Deja ma speriasem ca devin prea insenibila si prea nimic nu  ma mai putea atinge. Dar nu-i panica, mi-am revenit aici. Cu varf si indesat as spune. Stiu ca probabil nu am nicio logica, de asta am si evitat sa tot scriu in ultima vreme…desi am atatea idei si atatea sentimente…dar e atata agiatie in mintea mea si nu ma pot aduna deloc…

* Desi uneori regret ca nu m-am dus la Cluj, realizez ca oricum si acolo mi-ar fi lipsit multe. As fi fost mai departe, dar as fi luat-o de la zero din punct de vedere sentimental/emotional. Aici sunt mai aproape dar s-a facut un amalgam de situatii si sentimente incat simt uneori ca nu mai pot. Dar supravietuiesc, zambesc si o luam de la capat [de aici si dramatismul meu din ultima vreme, sper s-o rezolv repede..] iar daca as fi fost in Bucuresti, sigur mi-ar fi lipsit si acolo multe lucruri. Pentru ca despre asta e si vorba…nu le poti avea pe toate.

# si da, stiu ca e prea tarziu…

Informativ

Viata de studenta imi place din ce in ce mai mult. Mai ales cand ai curs de 2 ore si te tin doar 1. Colegii sunt ok, cel putin pentru moment. Viata de camin e si ea mult mai buna decat ma asteptam, iar din fericire nu  ma alerga nimeni cu toporul ) [apropo subtil ]. Imi place ca ne strangem frecvent cei din liceu, ca se pastreaza cel putin pentru moment legaturile, om vedea pe parcurs cum evoluam. Surprinzator, imi place si Iasiul. N-as fi crezut vreodata ca am sa spun asta, mai ales la cat am fugit de el. Desi inca se mira multi ca sunt aici, chiar daca nu inteleg care e problema lor, dar in fine. Nu ma simt in stare sa fac un post ca lumea, de aia am si evitat sa scriu in ultimul timp. Astept sa ma mai calmez si sa-mi vina inspiratia. Pana atunci, astept sa treaca zilele astea ploioase si poate poate reusim sa ne mai bucuram de niste soare. Deci eu sunt bine si nu, nu am disparut…sunt doar intr-o mini-vacanta. Pana data viitoare, toate cele bune

Super tare!

Care sunt sansele sa te intalnesti cu prietenii apropiati in Constanta? Aproape de zero s-ar putea spune, pana cand suna telefonul si de la celalalt capat ti se spune “Hey, sunt si eu la mare, cum ne intalnim?” Ta na na. Asa se face ca am marit grupul, incluzandu-i si pe Ralu cu Mihai, am luat 3 masini si am fost la gratar pe plaja. FASCINANT. Super tare sa faci baie in mare dupa ora 12…super tare atmosfera, super tare farurile si muzica lui Mihai , super tari micii si friptura, super tare marea, super tare frigul, super tare TOT. E 02:45, trebuie sa rezistam treze pana la 06:00 sa mergem sa vedem rasaritul si apoi sa dormim cu drag si spor pe plaja pana pe la 15:00. Apoi shopping si ce-o mai fi. Nu mai vreau acasa.

Pe scurt

Am ajuns cu bine, desi autocarul a suferit unmic accident indrum spre casa. Sperietura mai mare, in rest toata lumea teafara si nevatamata [detalii cand ajung acasa]. Marea e calda si limpede, plaja plina cu chistoace de tigara si pahare de bere, e cald, e bine, e chef de distractie. Prietenii Ioanei imi amintesc de prietenii mei, aproximativ la fel de nebuni, ceea ce nu poate fi decat foarte bine. N-as mai pleca de aici, chiar daca risc sa pun cate 3 kg in plus in fiecare luna.