Relax

Ne-am adunat azi, in mini trio, eu cu Dana si Enjoy. Convins cu greu, dupa ce facea de mancare si spala vasele, domnul VIP, aka Enjoy (care app, cica o sa scoata un album acusi) a binevoit sa ne onoreze cu prezenta. Asa ca ne-am dat intalnire, am cumparat chestii canceroase ( tot de la el am aflat ca oricum vom muri curand, Dana de cancer iar eu de plictiseala), ne-a transportat mama danei, ne-am intins sezlonguri ( eu si Dana caci Enjoy nu sta la soare (:| ) am profitat de soare cat nu intra in nori, ne-am batut cu apa, iar Enjoy a fost marcat. La propriu. De fapt chiar ne-am delimetat perfect teritoriul. Eu partea stanga, Dana pe cea dreapta ). Eu am scapat fara nicio zgarietura, deoarece am fost desemnata cu protectia animalelor =)) si pentru ca am apelat la chestia “te spun lui…” . Nu, nu lui mama ). In fine, nu ca asta l-ar fi afectat in vreun fel pe domnul Vip. Doar ca asa l-am facut sa plateasca pana la piele pentru postul lui nesimtit ). Desi s-a scuzat si a recunoscut si el ca este suferind, in schimb, evident ca nu s-a tinut de cuvant si nu ne-a facut masaj cand a scapat teafar si aproximativ nevatamat din mainile si coltii nostri.  A platit cu apa indesaa:)). Dupa ce ne-am linistit de la atata soare ne-am lasat lenesi in leaganul din foisor, povestit, mancat gratarel cu salata din productia proprie a Danei, apoi moleseala completa. A urmat partea cu inghetata cu diverse esente prin ea (nu, nici noi n-am descoperit ce) dar care ne-a provocat rasete isterice ). Nici nu mai stiu de la ce-am pornit, doar radeam ca niste cretini din orice:)) culminand cu faptul ca Enjoy evident a scapat pe el ) ( inghetata bai!) iar eu am zis ca mai iau doar o lingurita, care de fapt a fost dita mai linguroia. In fine, ne-am potolit dupa, ne-am intins pasnici la povesti. Super tare frate!..Mai vreau.

Later Edit: Am uitat sa preciez ca Enjoy are acum sprancene faine si aranjate. Da, da, a fost pensat. )

Noutăți

Zilele astea două de când m-am întors în Iaşi au fost o nebunie curată. A venit odată cu mine şi Pelikan, iar cum el nu stă deloc locului am avut parte de agitaţie din plin. M-a scos din cămin forţat, nu de alta dar altfel riscam să rămân fără mâncare:)). M-am plimbat în două zile prin Iaşi mai mult decât m-am plimbat decât sunt eu aicia€¦La 00:45 ne duceam la apartament la Bogdan, că deha€¦conditiile de cămin sunt stricte din păcate şi oricât de mult am încercat să ne furişăm, adică mai mult el decât eu, n-am trecut neobservaţi. Am îngheţat de frig, l-am dus la cursuri şi chiar a fost impresionat, am băut cocktail..adică el a băut unul jumate, eu încă încerc să-mi reabilitez stomacul după Revelion.

În rest toate sunt ok. E al naibii de frig afară, aşa că mi-am asigurat multă ciocolată şi cafea şi m-am apucat cât de cât de învăţat. Joi am un examen, pe vineri de predat vreo 2 teme, iar pe săptămâna cealaltă de predat vreo două proiecte. Fun fun fun. Dar nu mă plâng, reuşesc să supravietuiesca€¦mai ales când mă lasă persoanele mărinimoase să le uzez fizic şi moral laptopurile )

Thank you.

2008-2009

2008: an prost de la un capăt la altu. În afară faptului că am câştigat o zuzi fix la 12 noaptea, că m-am întâlnit cu Ioana, că am luat notă mare la Bac şi că am o mână de oameni care să merite în preajma mea, dar care sunt la sute de km distanţă,am mers din rău în mai rău. [mai e ceva frumos, dar am să mulţumesc personal pentru asta persoanei în cauză]. Buuun. N-am de gând să-mi reamintesc toate aiurelile şi mai ales cum mi s-a stricat laptopul ) ci doar că per ansamblu a fost groaznic. Exceptând micile-mari momente pe care cred că mi le-am creat singură adică mai mult sau mai puţin cu impulsurile mele de moment. Nu mă plâng. Am făcut multe greşeli din care cred că am învăţat câte ceva, deşi probabil dacă aş putea întoarce timpul le-aş face din nou ) mai ales că funcţionez pe principiul : “de ce să fie simplu când poate să fie complicat?” Şi cum mi-a spus şi prin vară Pelikan: “€œO viaţă complicată e mult mai bună decât una monotonă. Eu te susţin!”. Aşa că iau din anul ăsta tot ce a fost mai frumos, toate persoanele noi pe care le-am întâlnit şi de la care cred că am avut ce invata, desi pe unele le-am pierdut sau le-am lăsat (cu voia mea sau nu) în urmă (încă lucrez la asta). Important e că sunt încă cu zâmbetul pe buze deşi uneori plâng mult, important e că am prietenii aproape şi am rămas solidari până la capat si important e că am măcar un sprijin atunci când nu mai pot.

Pentru 2009 nu îmi fac niciun plan, pentru că am ajuns la concluzia că e mai bine să vină totul de la sine, să fie spontan. Sper doar să nu mă mai învârt în acelaşi cerc vicios, sa-i am pe cei dragi aproape si sa-mi reuşească o chestie.

La mulți ani!

So this is Christmas..

Pana la urma m-am calmat si cu laptopul mort si cu tot. Oricum, oricat as bate eu din picioare si m-as plange ca un copil rasfatat ( ce sunt) ca vreau sa mearga si vreau sa nu se fi stricat, tot n-o sa se rezolve nimic mai repede de 17 ianuarie (si bine ar mai fi sa fie macar  atunci). Ajunul n-a fost atat de groaznic. Adica nu pana la un punct de unde nu-mi mai amintesc niste fragmente.  Ne-am strans o mana de oameni, vreo 12 mai exact si am pornit la colindat pe la profesori. Panarama si voie buna ca in fiecare an, desi cred ca anul asta am avut niste pahare de vin extra :-”. Si nu stiu cum reusesc de fiecare data cand sunt mai ametita…ma rog, mai foarte ametita,  sa fac o tona de tampenii. De fapt, le fac si cand sunt cu ochii larg deschisi, apai in alte conditii. Ideea e ca vorbesc mult si (prost?!) si am spus o gramada de lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le zic…si nici macar nu stiu daca e bine sau rau sau daca mi-am batut gura degeaba…Oricum faptul e consumat si sinceritatea mea a atins cote maxime. )

Revelatia ajunului a fost faptul ca l-am auzit pe Radu spunand ca-mi citeste blogul!!!! Asta da realizare. )

Ei despre mine…

Unii spun ca sunt aeriana si neatenta, altii ca ma complic singura si ca tot eu ma plang cum ca nu mai reusesc sa ies la suprafata, unii spun ca viata mea e tragico-comica, ca duc lucrurile din dramatism in comedie si ca ar vrea si ei sa invete asta. Cica as mai fi naiva, dar totusi ma vor imi preajma pentru ca sunt bine intentionata. Desi nu o spun niciodata, stiu sigur ca de fiecare data cand vor sa fie ascultati vin la mine pentru ca stiu sa-i ascult. Chiar daca nu stiu intotdeauna ce sa zic, cu siguranta stiu sa ascult. Se plang ca sunt prea visatoare si unii ma acuza ca inca mai cred in Feti Frumosi, in zmei si-n basem si ca lumea mea-i prea roz. Mai spun ca plang prea mult si-ncearca sa ma faca sa rad, iar cand sunt ametita probabil si-ar dori sa tac ). Si desi de unii ma despart sute de kilometri stiu ca sunt acolo no matter what…poate chiar mai aproape de cei care sunt langa mine. Dar cica ma iubesc asa cum sunt eu… Sunt putini, dar sunt cei care conteaza.

Iar unii spun ca nu m-ar rani si totusi o fac.

Later Edit: Dar toti imi zic paguba

Prieteni, Bucuresti si alte alea

Am fost in Bucuresti weekendul asta si a fost super tare. Exact ceea ce aveam nevoie drept antideprimant. Ca-mi si spunea cineva de curand ca atat eu cat si blogul am devenit mult prea pesimsti si dramatici. Lucru pe care nu-l neg. Sunt such a drama queen right now. Ideea e ca a fost exceptional. Ca in vremurile vechi, cand ne strangeam toti. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Macho la fel ca intotdeauna, Ralu si Mihai se cearta la fel ca inainte..Pelikan ce e mai asezat la casa lui ).

Cum m-am hotarat sa plec? Sincer nici nu a fost greu. De fapt nici nu-mi venea sa cred ca plec pana nu m-am urcat in mocrobuz. Initial trebuia sa am un seminar sambata, doar ca nu s-a mai tinut. Asa ca vineri eram in dubii daca sa ma duc in Piatra sau sa raman in Iasi. Pe la 3 m-a suna Pelikan si mi l-a da la telefon pe Macho. La care eu am ramas blocata, ca doar nah Pelikan trebuia sa fie in Bucuresti si Macho in Cluj. Si s-au apucat baietii sa-mi faca in ciuda ca se duc in Bucuresti amandoi si ca ce distractie o sa fie. Eh si atat le-a trebuit. Le-am zis stati ca vin! La care au ramas ei blocati. Nu se asteptau sa fiu asa spontana. Sincer, nici eu. Oricum e si ziua Ralucai saptamana asta deci am sarbatorit-o in avans. Mai vreau!!…Nimic nu se compara cu senzatia sa-i stii pe toti dragi aproape si parca toate problemele par mult mai mici cu ei alaturi.

Asta s-a simtit mai ales cand am ajuns iar in Iasi…si-am luat-o de la capat cu dramatismul. Dar asta e alta poveste

“My” People. November Collage

As vrea

Sa ninga cu fulgi de aia mari mari si sa fie liniste in jur…si sa fie totul alb si liniste in mine. Sa ninga ca-n povesti si sa mergem sa colindam [aici e partea cand dispare linistea]. Chiar ma gandeam ca as vrea aia, aia si aia de sarbatori si de ziua mea. Dar de fapt nu vreau decat sa-i vad pe toti. Sa fie Macho cu vorbitul lui mult si prost doar ca sa ne faca pe mine si Ralu sa devenim mai comunicative, sa fie Ralu cu rasul ei colorat si molipsitor, sa fie Pelikan cu mondenitatea si “hotmosfera”, sa fie Zuzi, asa mai ciufulita, sa fie Parjoala care tipa la Macho ca sigur a facut el ceva suparator. De fapt de obicei toti tipam la Macho . Sa fie Enjoy cu frazele lui taioase )…sa fim toti, asa ca inainte de a pleca. Mi-e dor de voi. Inca o luna jumate.

Noi

Karmina : ai mai vazut persoana mai nepotrivita in timing ca mine? :-j
Ang3l : eu in general =))