Ca in Romania

Am plecat si eu ca tot omul cu autocarul la mare. Pentru a castiga o zi si pentru a evita canicula din timpul pranzului am optat sa plec seara. Bun…ma urc in autocarul de 22:00 din Piatra Neamt spre Constanta si pornim la drum. Soferul conducea bine, drumul era liber asa ca la un moment dat am atipit. Si ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti zdruncinat, cu toti oamenii din autocar tipand si cu vreo 3m mai in fata si bagajele de langa tine zburand de colo colo? Raspuns: turma de oi peste care daduse soferul si mirosul oribil care se facuse. Initial, la impact puteam sa jur ca ori am cazut intr-un sant, ori am intrat intr-un copac. Sentiment deloc placut, pana am ajuns in Constanta am tremurat incontinuu. Din fericire ne-a ajuns autocarul de Botosani din urma si n-a trebuit sa asteptam sa vina politia si sa se rezolve toata nebunia aia. Asa ca la ora 06:00 eram in Constanta. In schimb am reusit sa ma bucur din plin de zilele la mare, fara incidente neplacute.

Partea a2a a nebunii urmeaza la intoarcere. Desi toti mi-au spus sa plec marti dimineata ca sa merg pe timp de zi eu nu si nu…plec luni noapte ca sa fiu marti dupa amiaza acasa. Mare greseala! Dupa ce ca am alergat prin Mall`uri cu Ioana, ca deh era ora 18:00 si noi eram abia la jumatatea sesiunii de cumparaturi, in condiiile in care autocarul era la 20:00.  Dar altfel n-am fi fost noi . Spre deosebire de plecarea spre Constanta, nenea soferul 2 nu conducea atat de bine. De-al naibii parca n-o scotea din 60…si vrba aia, drum european, sosea libera, 60 km la ora???? Adica TOTUSI. Eh si nici n-ajungem aproape de Braila ca se opreste autocarul instantaneu. Pentru moment nu se panicheaza nimeni…stam o jumatate de ora…soferul habar n-avea ce trebuie sa faca. Nici nu stia ce faceau butoanele de pe margine, nici sa deschida capota sau orice! Tot ce-l ducea capul sa zica era ca: “E un scurt pe undeva”. OOO…ce dragut. Nu se poate intampla nimic, in cel mai rau caz sa sarim toti in aer. A mai reusit sa mearga vreo 2-3 km si faimosul autocar ne-a lasat fix in mijlocul unei curbe, in mijlocul campului. Evident, lumea a inceput sa se enerveze, Cred ca am stat vreo 2 ore acolo fara ca soferul sa dea vreun semn ca ar fi sunat pe cineva sa ni se trimita un alt autocar din urma sau ca s-ar remedia problema. Din fericire am niste rude in Galati si s-au indurat sa vina dupa mine. Dar, intre timp, nenea soferul a vazut ca porneste masinaria si s-a gandit ca ar fi bine sa ne deplasam. In conditiile in care eu asteptam persoanele in cauza sa vina sa ne ia. Ii explic situatia, ca eu nu mai vreau sa merg, pentru ca n-am de gand sa ajung miercuri dimineata acasa in asemenea hal si-mi spune ca el nu se risca sa opreasca pentru mine si apoi sa nu-i mai porneasca moturl. Dupa lupte seculare si tipete si explicatii ca “EU RAMAN AICI!” opreste masinaria la o benzinarie [extrem de ciudata de altfel] imi da bagajul si pleaca. Le explic rupdelor pe unde sunt, imi explica ca sunt la vreo 10 minute de mine si ca vin cat de repede pot. Locul pe unde eram parca era rupt dintr-un film de goraza. Un caine care ma latra si ma maraia, o benzinarie vai de capul ei [din fericire usile nu scartiau...] si un barbat iesind afara, intrebandu-ma daca am nevoie de ceva si daca vreau sa intru. Ah, da si in jur o mare de campie. Fun, nu ? Pana la urma am ajuns teafara si nevatamata acasa, concluzia fiind ca am ghinion la autocare, nu stiu ce-o sa fac cu drumurile Cluj- Piatra. ))