Amalgam

Cand am plecat de acasa, simteam ca pot muta muntii din loc. Desi nu vroiam sa fiu aici, stiam ca e mai bine ca dincolo, ca sunt mai aroape, ca am mai multi cunoscuti, ca o sa-mi fie mai usor, ca sunt conditii mai bune. De fapt cred ca am fost lasa si cred ca mi-am cam fortat destinul. Dar am plecat foarte motivata, cu gandul ca o sa ma transfer, ca o sa ma dau de 3 ori peste cap, ca o sa trec peste mari si tari si intr-un final o sa fiu in februarie in Bucuresti. Dar am ajuns aici…si am dat peste niste persoane de treaba, cu care pot socializa, cu care ma inteleg si cu care simt ca ma “potrivesc”. Nu multi, nici nu vreau sa am o tona de oameni in jurul meu si cand sa fie vorba de ceva serios sa n-am la cine apela. Putini dar de calitate. Programul si el lejer, profii in mare parte de treaba si alte evenimente neplanificate [...]. Si putin cate putin mi-a scazut interesul pentru transfer, mi-am dat seama ca Iasiul nu e atat de groaznic pe cat imi imaginam eu. * Desi uneori regret ca nu m-am dus la Cluj, because there’s no easy way, it get’s harder each day , inca mai sper ca timpul sa le aseze pe toate. Nu, nu vreau sa-mi fac planuri, am fost atat de buna in facut planuri incat mi-am complicat existenta, desi totul ar fi fost mult mai simplu,dar nah, unde ar mai fi fost farmecul. Si la urma urmei daca ar fi mers totul lin, tot n-ar fi fost bine. Mai grav e ca m-am plafonat intr-un anumit punct si mi-a cam disparutul entuziasmul si buna dispozitie din ultima luna. Deja ma speriasem ca devin prea insenibila si prea nimic nu  ma mai putea atinge. Dar nu-i panica, mi-am revenit aici. Cu varf si indesat as spune. Stiu ca probabil nu am nicio logica, de asta am si evitat sa tot scriu in ultima vreme…desi am atatea idei si atatea sentimente…dar e atata agiatie in mintea mea si nu ma pot aduna deloc…

* Desi uneori regret ca nu m-am dus la Cluj, realizez ca oricum si acolo mi-ar fi lipsit multe. As fi fost mai departe, dar as fi luat-o de la zero din punct de vedere sentimental/emotional. Aici sunt mai aproape dar s-a facut un amalgam de situatii si sentimente incat simt uneori ca nu mai pot. Dar supravietuiesc, zambesc si o luam de la capat [de aici si dramatismul meu din ultima vreme, sper s-o rezolv repede..] iar daca as fi fost in Bucuresti, sigur mi-ar fi lipsit si acolo multe lucruri. Pentru ca despre asta e si vorba…nu le poti avea pe toate.

# si da, stiu ca e prea tarziu…