Lumea in care traim

Azi, 31 ianuarie 2009, Piatra Neamt in jurul orei 17:30. Curpinsa de fapte psihice, obiectul psihologiei si alte minuni de-ale Introducerii in Psihologie, aud deodata multa agitatie pe strada. Doua masini se opresc violent, cu scartaiti de roti, cu portiere trantie, injuraturi, urlete si tipete. Pe moment nu dau importanta, imi zic ca sunt 2 prosti carora nu le mai ajunge strada. Ceea ce in mare parte este si adevarat. Insa conflictul se amplifica, agitatia atmosferei se ridica pana la etajul 3 si e imposibil sa te tii departe de fereastra. Ma uit pe strada, unde cei 2 isi administrau nu numai injuraturi ci si pumni. Sotia unuia dintre soferi, primeste si ea in treacat din nu-stiu-ce-motiv doua palme ce o lasa lata la pamant, numai la cativa centrimeti de bordura. Pentru cateva minute ramane inconstienta, iar agresorul se urca in masina si fuge,toata lumea ramanand paralizata la geamuri sau in jurul victemei. Noroc ca avem un magazin chiar in fata blocului si i s-a facut mila vanzatoariei si-a iesit cu o sticla de apa sa-i dea pe fata femeii sa-si recapete constiinta. Urlete, tipete, drama mare. Lumea suna disperata la politie si salvare, dar si aici o gramada de bataie de cap. Nici macar cand e un om lesinat pe jos nu scapi de birocratia Romana. Pana nu-ti cer toate datele si nu le explici ca la prosti ce si cum poti sa astepti mult si bine caci nu-si misca nimeni fundul sa-ti sara in ajutor. Intr-un final femeia isi revine, politia se sinchiseste sa apara si aflam si motivul conflictului: primul sofer ii taie calea celui de-al doilea, opreste masina, se da jos si incepe sa-l ia la palme pentru ca nu-l lasa sa accelerez. Adica POFTIM? Ma gandesc cu groaza ca e posibil sa ma trezesc intr-o zi lata pe strada, sau cu buburuza botita pentru ca n-am loc sa trec pe banda 1 sa le fac loc unor cretini care nu pot sa stea in sir ca lumea normala. Si te gandesti ca e trist, dar e de fapt pur si simplu cruda realitate.

Ah in naivitatea mea, speram ca atacatorul macar o sa ia vreun an de inchisoare pentru chestia asta. Hehe, scapa sigur DOAR cu o amenda consistenta. Sau nici atat. Oricum suntem tara tuturor posibilitatilor (negative) evident.

Nu meriți!

Mă gândesc de ceva timp de ce simt că mă doare aproape la fel de tare ca în aprilie. Pentru că după părerea mea, atunci am atins apogeul, atunci a fost cel mai rău şi cel mai greu. Şi totuşi am supravieţuit. Eram intreaga, in convalescenţă dar întreagă. E posibil ca în timp, mai încolo. să existe o durere mai mare, pentru că timpul probabil le amplifică. Dar nu acum. Era pur şi simplu imposibil să fie acum. Dar mi-am dat seama de ce doare aproape la fel de tare ca atunci. Nu e vorba de faptul în sine, de ce a fost azi, de aşteptările mele, de speranţele mele. La urma urmei astea le-am pierdut şi recuperat de multe ori, n-ar fi fost nici prima nici ultima oară. E vorba de toată încrederea acordată. Pentru că e poate pentru prima oară când acord cuiva ATÂTA încredere, pentru că mi-a părut de atâtea ori rău că nu pot să simt mai mult, pentru că am avut atâtea mustrări de conştiinţă de fiecare dată când mă gândeam că te rănesc prin faptele şi atitudinea mea. Şi când colo, uimire. Minciuni peste minciuni pentru că ştiu şi sunt convinsă că au fost mai mult de două. Pentru că am crezut în tine, de fapt nu în tine, ci în cineva în care nu exista cineva pe care l-ai creat doar pentru că ştiai că asta îmi doream.Asta doare cel mai tare. Acum da sunt rea şi ironică şi tot ce vrei! a€ si mai ales foarte foarte supărată şi dezamăgită. Nici măcar postul ăsta nu-l meriţi. Ţi-am spus că pot să înţeleg orice şi să trec peste orice mai putin peste minciuni.

De ce o cautam pe Karmina?

durere de stomac  -> si eu ce ar trebui sa fac?
karminus               -> aici sunt
complimente         -> directe sau indirecte? de mod sau de timp? circumstantiale sau conditionale?
karmina blog         -> ai nimerit bine, cred
ora festiva             -> a mea sau a ta?
viata precedenta    -> greu de gasit, in niciun caz aici.
karmina blog wordpress  -> la fel de prezent
lumini si umbre      -> e o poezie frumoasa
blog karmina          -> asta-i?
karmina                   -> prezent din nou
super tare              -> huh?
arsuri                     -> nasol
idi                         -> multi multi, dar nu stiu ce ai vrea sa stii despre ei
pregatiri banchet   -> e complicat
cine am fost in viata precedenta  -> o musca?
defectele mele   -> siguri le gasesti pe google
sfarsit de septembrie  -> afara tot mai ploua [asta daca se referea la melodia celor de la hi-q]
caut exemple de concluzii pentru un ates  -> si google ce ti-a raspuns?
raspunsuri bac 2008   -> asta chiar e o problema. Ia si invata!
ce ai fost in viata anterioara  -> ce esti si in viata asta
copilul din mine   -> e pe google?
animaliciul46  -> who, me???
amintiri           -> am destule
pana                -> ti-a dat google manual de utlizare?
momente          > de care?
sometimes i feel like i’m glad to be fre  -> poate free
banchet  -> super tare al meu
defectele mele sunt  -> you’re stupid. sau poate naiv/a daca crezi ca o sa se deschida google ca un oracol si o sa-ti zica defectele :-j
ce fac cartile sa ne purtam frumos cu el  -> te culturalizeaza. dar e prea greu pt unii. nu te incurca cu lucruri complicate
m-am pierdut undeva pe drumul vietii    -> ti-ai pierdut si mintea

Ca in Romania

Am plecat si eu ca tot omul cu autocarul la mare. Pentru a castiga o zi si pentru a evita canicula din timpul pranzului am optat sa plec seara. Bun…ma urc in autocarul de 22:00 din Piatra Neamt spre Constanta si pornim la drum. Soferul conducea bine, drumul era liber asa ca la un moment dat am atipit. Si ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti zdruncinat, cu toti oamenii din autocar tipand si cu vreo 3m mai in fata si bagajele de langa tine zburand de colo colo? Raspuns: turma de oi peste care daduse soferul si mirosul oribil care se facuse. Initial, la impact puteam sa jur ca ori am cazut intr-un sant, ori am intrat intr-un copac. Sentiment deloc placut, pana am ajuns in Constanta am tremurat incontinuu. Din fericire ne-a ajuns autocarul de Botosani din urma si n-a trebuit sa asteptam sa vina politia si sa se rezolve toata nebunia aia. Asa ca la ora 06:00 eram in Constanta. In schimb am reusit sa ma bucur din plin de zilele la mare, fara incidente neplacute.

Partea a2a a nebunii urmeaza la intoarcere. Desi toti mi-au spus sa plec marti dimineata ca sa merg pe timp de zi eu nu si nu…plec luni noapte ca sa fiu marti dupa amiaza acasa. Mare greseala! Dupa ce ca am alergat prin Mall`uri cu Ioana, ca deh era ora 18:00 si noi eram abia la jumatatea sesiunii de cumparaturi, in condiiile in care autocarul era la 20:00.  Dar altfel n-am fi fost noi . Spre deosebire de plecarea spre Constanta, nenea soferul 2 nu conducea atat de bine. De-al naibii parca n-o scotea din 60…si vrba aia, drum european, sosea libera, 60 km la ora???? Adica TOTUSI. Eh si nici n-ajungem aproape de Braila ca se opreste autocarul instantaneu. Pentru moment nu se panicheaza nimeni…stam o jumatate de ora…soferul habar n-avea ce trebuie sa faca. Nici nu stia ce faceau butoanele de pe margine, nici sa deschida capota sau orice! Tot ce-l ducea capul sa zica era ca: “E un scurt pe undeva”. OOO…ce dragut. Nu se poate intampla nimic, in cel mai rau caz sa sarim toti in aer. A mai reusit sa mearga vreo 2-3 km si faimosul autocar ne-a lasat fix in mijlocul unei curbe, in mijlocul campului. Evident, lumea a inceput sa se enerveze, Cred ca am stat vreo 2 ore acolo fara ca soferul sa dea vreun semn ca ar fi sunat pe cineva sa ni se trimita un alt autocar din urma sau ca s-ar remedia problema. Din fericire am niste rude in Galati si s-au indurat sa vina dupa mine. Dar, intre timp, nenea soferul a vazut ca porneste masinaria si s-a gandit ca ar fi bine sa ne deplasam. In conditiile in care eu asteptam persoanele in cauza sa vina sa ne ia. Ii explic situatia, ca eu nu mai vreau sa merg, pentru ca n-am de gand sa ajung miercuri dimineata acasa in asemenea hal si-mi spune ca el nu se risca sa opreasca pentru mine si apoi sa nu-i mai porneasca moturl. Dupa lupte seculare si tipete si explicatii ca “EU RAMAN AICI!” opreste masinaria la o benzinarie [extrem de ciudata de altfel] imi da bagajul si pleaca. Le explic rupdelor pe unde sunt, imi explica ca sunt la vreo 10 minute de mine si ca vin cat de repede pot. Locul pe unde eram parca era rupt dintr-un film de goraza. Un caine care ma latra si ma maraia, o benzinarie vai de capul ei [din fericire usile nu scartiau...] si un barbat iesind afara, intrebandu-ma daca am nevoie de ceva si daca vreau sa intru. Ah, da si in jur o mare de campie. Fun, nu ? Pana la urma am ajuns teafara si nevatamata acasa, concluzia fiind ca am ghinion la autocare, nu stiu ce-o sa fac cu drumurile Cluj- Piatra. ))

Retoric

De cata minte ai nevoie ca sa fii cretin?